Statul investește 46 de milioane de euro într-un combinat vechi din 1968. Miza reală din spatele tranzacției

O tranzacție de amploare în sectorul industrial din România atrage atenția prin suma implicată și prin vechimea activelor vizate. O companie controlată de stat a decis să preia un combinat chimic construit în 1968, pentru care va plăti aproximativ 46 de milioane de euro, într-un demers care ridică întrebări legate de eficiența economică și de planurile reale de revitalizare a producției.

Decizia vine în contextul în care statul încearcă să își consolideze capacitățile industriale strategice, însă activele preluate sunt considerate învechite și necesită investiții semnificative pentru a putea fi repuse în funcțiune la standarde actuale.

Un combinat cu infrastructură veche de peste 50 de ani

Combinatul vizat a fost construit la sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă în care industria chimică și siderurgică din România era în plină expansiune. Deși a avut o importanță majoră în trecut, instalațiile au fost operate timp de decenii, iar modernizările realizate au fost limitate și punctuale.

În prezent, o parte dintre echipamente sunt considerate depășite tehnologic, iar reluarea producției la capacitate competitivă ar necesita investiții suplimentare consistente.

Strategia: integrare în sectorul energetic și chimic

Planul din spatele achiziției este legat de integrarea pe verticală a producției industriale, astfel încât materia primă energetică să fie procesată local, în loc să fie exportată ca resursă brută.

În teorie, această strategie ar putea reduce dependența de importuri de îngrășăminte și ar putea susține agricultura națională, însă succesul depinde de capacitatea de modernizare a platformei industriale.

Costuri reale mult mai mari decât prețul de achiziție

Deși valoarea tranzacției este de aproximativ 46 de milioane de euro, experții din industrie atrag atenția că investițiile ulterioare pentru conformare, modernizare și respectarea normelor de mediu pot depăși de mai multe ori suma inițială.

În astfel de proiecte, costul real nu este achiziția în sine, ci repornirea și menținerea activității în condiții de eficiență economică și sustenabilitate.

Un model de reconversie industrială dificil

Reactivarea platformelor industriale vechi din România a fost, în ultimii ani, un proces complex, cu rezultate mixte. Multe foste combinate au fost fie închise, fie parțial demolate, fie transformate în proiecte complet diferite, din cauza costurilor ridicate de modernizare.

În acest context, noua investiție este privită ca o încercare de relansare industrială, dar și ca un test pentru capacitatea statului de a gestiona active industriale mari și costisitoare.

Miza economică: producție internă versus importuri

Una dintre principalele motivații ale proiectului este reducerea dependenței de importuri în sectorul îngrășămintelor și creșterea producției interne. Totuși, competitivitatea pe piață depinde de prețul energiei, de eficiența tehnologică și de costurile de mediu, factori care au devenit critici în industria chimică europeană.

(sursa foto: digi24.ro)