Sărăcia regională lovește puternic: în Oltenia aproape o treime trăiește sub pragul de trai, în timp ce în București doar 4%

Datele INS arată disparități dramatice între regiuni — și ridică semne de întrebare asupra eficienței politicilor sociale și economice de combatere a sărăciei.

Conform ultimelor date oficiale, evoluția economică din România nu avantajează toți cetățenii în mod egal. În Sud‑Vest Oltenia, aproape 30% din populație trăiește sub pragul sărăciei, în timp ce în București‑Ilfov procentul scade la doar 4%. Această discrepanță arată clar că bunăstarea nu este distribuită uniform, iar creșterea economică națională nu reduce automat inegalitățile sociale.

Problema este accentuată și în rândul persoanelor active: chiar și cei care lucrează, în special în agricultură sau pe cont propriu, se confruntă cu fenomenul de „muncă săracă”, iar peste 10% trăiesc sub pragul sărăciei. Aceasta sugerează că nu doar șomajul sau lipsa veniturilor provoacă sărăcia, ci și structura ineficientă a economiei locale și nivelul insuficient al salariilor.

Sprijinul statului prin transferuri sociale, precum pensii și alocații, se dovedește esențial. Fără aceste ajutoare, proporția celor aflați sub pragul de sărăcie ar fi mult mai mare, semnalând dependența crescută a populației vulnerabile de intervenția guvernamentală.

În concluzie, cifrele oficiale evidențiază o fractură profundă între regiuni: în timp ce unele zone prosperă, altele rămân prinse într-un cerc vicios al sărăciei structurale. Politicile publice actuale nu par să abordeze eficient redistribuția resurselor, lăsând mari segmente de populație în continuare expuse vulnerabilității economice.