Gara Progresul, pusă la pământ după 60 de ani. Modernizarea vine, dar memoria orașului dispare

Bucureștiul pierde încă un reper al istoriei sale recente. Clădirea Gării București Progresul, una dintre ultimele legături vizibile cu epoca feroviară industrială a Capitalei, este demolată pentru a face loc unui nou proiect de transport.

Decizia nu vizează un monument istoric clasat, însă dispariția clădirii readuce în discuție o problemă veche a Bucureștiului: modul în care orașul tratează construcțiile care nu au valoare juridică de patrimoniu, dar au valoare pentru memoria comunității.

O gară construită pentru o altă epocă a Bucureștiului

Gara Progresul a fost ridicată în anii ’60, într-o perioadă în care transportul feroviar avea un rol esențial în dezvoltarea economică a Capitalei. Ea a preluat o parte din funcțiile vechii zone feroviare legate de traseul București–Giurgiu și a devenit un punct important pentru sudul orașului.

De-a lungul deceniilor, gara a fost martoră la transformările Bucureștiului: extinderea cartierelor din sud, schimbarea fluxurilor de transport și declinul treptat al unor infrastructuri feroviare care odinioară aveau un rol major.

De ce este demolată

Potrivit informațiilor disponibile, demolarea face parte dintr-un proiect mai amplu care urmărește transformarea zonei într-un nod intermodal de transport.

În locul actualei clădiri sunt prevăzute:

• o gară nouă;
• o stație pentru extinderea Magistralei 4 de metrou;
• o parcare;
• modernizarea infrastructurii feroviare București–Giurgiu.

Argumentul autorităților și al susținătorilor proiectului este unul pragmatic: o infrastructură nouă, adaptată cerințelor actuale, poate revitaliza o zonă mult timp neglijată.

Întrebarea incomodă: chiar trebuia demolat tot?

Critica venită din partea unor pasionați de istorie urbană și comunități civice nu se referă doar la clădirea în sine, ci la filosofia după care sunt transformate orașele.

Problema ridicată este dacă orice construcție veche trebuie eliminată complet atunci când apare un proiect nou.

În multe orașe europene, clădirile feroviare vechi sunt integrate în proiecte moderne: devin spații comerciale, centre culturale, puncte de informare sau elemente arhitecturale păstrate într-un ansamblu nou.

La București, practica dominantă a fost deseori alta: demolare, teren liber și o construcție nouă care începe de la zero.

Modernizarea infrastructurii nu trebuie să șteargă memoria orașului

Este evident că Bucureștiul are nevoie de investiții în transport. O conexiune modernă între metrou și calea ferată poate fi un câștig major pentru locuitorii din sudul Capitalei și pentru navetiști.

Problema nu este modernizarea, ci lipsa unei culturi a conservării.

Un oraș matur nu trebuie să aleagă între viitor și trecut. O gară nouă ar fi putut coexista cu elemente recuperate din vechea clădire: fațada, sala principală, elemente arhitecturale sau o zonă dedicată istoriei feroviare a locului.

Bucureștiul pierde încă un reper înainte să decidă ce vrea să păstreze

Gara Progresul nu era un monument protejat, dar era parte din identitatea unei zone și din memoria generațiilor care au trecut prin ea.

Demolarea ei este justificată printr-un proiect de infrastructură necesar, însă ridică o întrebare mai largă: câte repere trebuie să dispară până când Bucureștiul va începe să considere memoria urbană o resursă, nu un obstacol?

Pentru sudul Capitalei începe o nouă etapă de dezvoltare. Rămâne de văzut dacă noul nod de transport va aduce doar eficiență sau dacă va reuși să păstreze și o parte din povestea locului pe care îl înlocuiește.

Gara Progresul, o verigă importantă pe traseul feroviar spre Giurgiu

Istoria zonei feroviare Progresul este legată de una dintre cele mai vechi conexiuni de cale ferată ale României: linia București–Giurgiu, inaugurată în anul 1869, prima cale ferată construită pe teritoriul actual al României.

La începuturile transportului feroviar românesc, ruta București–Giurgiu avea o importanță strategică majoră, deoarece lega Capitala de unul dintre cele mai importante porturi dunărene ale țării. Prin această conexiune se realizau transporturi de mărfuri, dar și legături rapide între București și sudul țării.

Actuala Gara București Progresul a fost construită în perioada comunistă, în anii ’60, ca parte a dezvoltării infrastructurii feroviare din sudul Capitalei. Amplasată în zona cartierului Giurgiului, gara a devenit un punct important pentru navetiștii din localitățile din apropierea Bucureștiului și pentru călătorii care foloseau trenurile către Giurgiu, Videle și alte destinații din sud.

Timp de decenii, peroanele Gării Progresul au fost animate de fluxuri zilnice de pasageri: muncitori care făceau naveta spre București, elevi, comercianți și locuitori ai localităților din județele limitrofe. Gara a reprezentat una dintre porțile feroviare ale orașului pentru zona sudică.

Declinul său a început după 2005, când circulația trenurilor directe între București și Giurgiu a fost afectată de prăbușirea podului feroviar de la Grădiștea, peste râul Argeș. Accidentul a întrerupt una dintre cele mai vechi legături feroviare din România, iar reluarea completă a circulației a întârziat ani de zile. În această perioadă, Gara Progresul și-a pierdut treptat rolul pe care îl avusese în rețeaua CFR.

Chiar dacă nu figura pe lista monumentelor istorice, clădirea a rămas un reper pentru comunitățile din sudul Bucureștiului, fiind asociată cu o perioadă în care transportul feroviar avea un rol central în viața economică și socială a orașului.

(sursa foto: https://newsweek.ro/)