Energia României, între tranziție și importuri
Discuția despre securitatea energetică a României revine în prim-plan, pe fondul importurilor de electricitate și al retragerii unor capacități pe cărbune. Partidul Glasul Neamului susține că ritmul în care sunt închise anumite grupuri energetice ridică semne de întrebare privind capacitatea României de a-și asigura singură necesarul de electricitate.
Formațiunea invocă, între altele, importuri nete de 612 MW în 14 august, 156 MW în 15 august, 194 MW în 16 august și 334 MW în 17 august 2026. Aceste cifre sunt prezentate de partid ca argument pentru necesitatea unei analize mai atente a echilibrului dintre producția internă și consum. Transelectrica publică, la rândul său, date privind schimburile de energie și capacitățile disponibile ale sistemului, însă simpla existență a unui import nu demonstrează că o anumită închidere de capacitate a provocat acel import.
645 MW retrași definitiv
Unul dintre exemplele invocate este cel al grupurilor 7 de la Turceni și Ișalnița. În noiembrie 2025, ANRE a retras licențele pentru cele două unități, cu puteri instalate de 330 MW, respectiv 315 MW. Împreună, acestea reprezentau 645 MW de capacitate instalată. Cele două grupuri nu mai erau însă în exploatare comercială normală: unitatea de la Turceni se afla în conservare, iar cea de la Ișalnița era în rezervă tehnică.
Retragerea s-a înscris în procesul de restructurare a Complexului Energetic Oltenia și în calendarul de reducere a producției pe cărbune. Documentele programului prevăd înlocuirea treptată a capacităților convenționale cu centrale pe gaze și surse regenerabile. În același timp, unele grupuri au fost prevăzute ca rezervă tehnică pentru menținerea siguranței sistemului, iar calendarul poate fi ajustat în situații de criză energetică.
Întrebări despre apă, investiții și siguranță
Partidul Glasul Neamului cere și clarificări privind modul în care este gestionată resursa de apă și contribuția hidrocentralelor la producția de electricitate. Formațiunea solicită autorităților date despre nivelurile acumulărilor, volumele utilizate pentru producție și proiectele hidrotehnice aflate în întârziere.
În realitate, tranziția energetică presupune o ecuație mult mai complicată decât simpla închidere sau păstrare a unor centrale. România trebuie să retragă treptat capacități poluante, dar și să pună în funcțiune alternative capabile să producă atunci când consumul este ridicat sau când sursele regenerabile nu pot asigura suficientă energie.
Aici se află, de fapt, întrebarea esențială: nu dacă România trebuie să își schimbe sistemul energetic, ci dacă ritmul schimbării este suficient de bine sincronizat cu investițiile noi. Pentru că independența energetică nu înseamnă doar câți megawați avem pe hârtie, ci câți putem folosi exact în momentul în care țara are nevoie de ei.
Foto: postare facebook
