În timp ce românii îndură scumpiri, taxe crescute și o viață tot mai apăsătoare, în unele birouri ale statului se trăiește ca-n paradis. La Iași, șefii companiilor din subordinea Primăriei încasează salarii și bonusuri de-a dreptul sfidătoare, plătite în bună parte din banii cetățenilor. Deși rezultatele lor reale sunt discutabile, performanțele pe hârtie i-au transformat în adevărați milionari în lei – cu venituri ce depășesc cu mult chiar și ofertele celor mai mari multinaționale.
Prime de 40.000 – 45.000 de euro „pentru performanță”
Fiecare director din structurile subordonate municipalității a primit, într-o singură tranșă, echivalentul a 12 salarii nete. În cifre concrete, vorbim de sume între 40.000 și 45.000 de euro pentru anul 2024 – o recompensă pe care în mediul privat ai obține-o doar după două decenii de muncă grea, nu printr-o semnătură într-o Adunare Generală a Acționarilor.
Un exemplu grăitor este directorul Salubris, Cătălin Neculau, care primește lunar 17.000 de lei, iar acum s-a ales cu un bonus de 12 ori această sumă. Firma sa, de altfel, deține un monopol local și practică unele dintre cele mai mari tarife de salubritate din România.
„Performanță” în oglindă cu clientul unic: Primăria
La Citadin, directorul Marius Ionescu a raportat un „grad de realizare a indicatorilor” de 118,77%, în condițiile în care compania sa are un singur client: tot Primăria. Comenzi directe, lucrări de marcaj și plombări, niciun proiect major, nicio competiție reală. Dar, pe hârtie, performanța este la superlativ – și banii vin în valuri.
Este de remarcat faptul că aproape 95% din cifra de afaceri a acestor companii provine din contracte acordate direct de Primărie, fără licitații reale, fără concurență. Practic, bugetul orașului este rotit între instituții, pentru ca în final o mână de oameni să trăiască regeste pe spatele unui oraș care se sufocă sub taxe.
Bugetari de lux, oraș de sacrificiu
La Iași, salariul mediu net este de 5.189 de lei. În timp ce majoritatea ieșenilor își numără cu grijă banii la sfârșit de lună, directorii din subordinea municipalității au venituri de peste 6,5 ori mai mari. În multe cazuri, acestea depășesc cu ușurință veniturile din mediul privat, inclusiv din companii listate la bursă.
Această discrepanță este revoltătoare, mai ales într-un context economic în care românii sunt obligați să suporte majorări de taxe, scumpiri în lanț și o inflație care le scade drastic puterea de cumpărare. În timp ce țara e împinsă spre austeritate, la Iași se joacă în continuare cartea luxului bugetar.
Concluzie: deconectarea de la realitate
Ceea ce se întâmplă la Iași nu este doar un abuz administrativ, ci și un semnal dureros că statul român, în multe dintre componentele sale locale, a uitat să mai fie al cetățenilor. Când „performanța” se măsoară între birouri, iar rezultatele reale lipsesc cu desăvârșire, primele grase nu mai sunt o recompensă – ci un jaf cu pretenții legale.
România are nevoie de un restart în administrația publică, în care banul public să revină în slujba cetățeanului, nu a clientelei de partid. Pentru că nu există „stat eficient” cât timp în vârf se huzurește, iar la bază se strânge cureaua până la os.
