Înălțarea Sfintei Cruci – ziua în care Dumnezeu ne amintește că iubirea biruiește durerea

Sunt zile în calendar care trec prin dreptul nostru și ne amintesc de timp, de istorie și de sfinți. Și sunt zile care ne opresc pentru câteva clipe din alergarea noastră și ne întreabă, în tăcere: Unde este Dumnezeu în viața ta?

Astăzi este una dintre aceste zile.

Pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători închinate Sfintei Cruci. Este o zi în care privirea creștinului se îndreaptă către Golgota și către Hristos Cel Răstignit și Înviat.

Este, poate, una dintre cele mai puternice imagini ale credinței creștine: Crucea pe care oamenii au văzut moartea devine, prin Hristos, semnul vieții și al biruinței.

Crucea pe care Sfânta Elena a căutat-o cu credință

Sărbătoarea are în centrul ei aflarea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 326, de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare.

Potrivit tradiției Bisericii, după multă osteneală, au fost descoperite trei cruci, însă nu se știa care dintre ele era Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Printr-o minune, a fost recunoscut lemnul Sfintei Cruci, iar vestea descoperirii sale s-a răspândit printre creștini.

Mai târziu, în anul 335, la Ierusalim, Crucea a fost ridicată înaintea poporului, pentru ca toți cei veniți să se poată închina ei. De atunci, ziua de 14 septembrie a rămas în calendarul Bisericii ca sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. (Patriarhia Archive)

Dar Crucea nu este doar un obiect sfânt pe care îl privim.

Crucea este o taină.

Este locul în care durerea se întâlnește cu iubirea, jertfa cu nădejdea, moartea cu Învierea.

De ce este Crucea atât de importantă pentru creștin?

Pentru că pe Cruce Hristos nu a răspuns urii cu ură.

Nu a răspuns răului cu rău.

Nu a răspuns celor care Îl răneau prin răzbunare.

A rămas în iubire.

Și tocmai aici se află una dintre cele mai mari lecții ale Crucii pentru omul de astăzi.

Trăim într-o lume în care oamenii se rănesc ușor. Se judecă, se condamnă, se îndepărtează unii de alții. Uneori, o vorbă spusă la mânie poate despărți oameni care s-au iubit ani întregi. Alteori, orgoliul devine mai puternic decât iertarea.

Crucea ne spune însă altceva:

Nu orice rău trebuie întors cu rău.
Nu orice rană trebuie transformată în ură.
Nu orice nedreptate trebuie să ne transforme sufletul.

Hristos ne arată că iubirea adevărată poate trece chiar și prin suferință fără să înceteze să fie iubire.

Crucea nu înseamnă sfârșitul

Poate că astăzi există oameni care poartă în suflet o cruce pe care nimeni nu o vede.

Un om care suferă în tăcere.

Un părinte care se roagă pentru copilul său.

Un om care își caută un loc de muncă.

Cineva care a pierdut o persoană dragă.

Cineva care a fost dezamăgit de oameni.

Cineva care zâmbește în fața celorlalți, dar plânge atunci când rămâne singur.

Pentru fiecare dintre acești oameni, sărbătoarea de astăzi poate fi un răspuns:

Nu ești singur.

Hristos nu este un Dumnezeu care privește de departe suferința omului. El Însuși a trecut prin durere, prin nedreptate, prin părăsire și prin moarte.

Dar Crucea nu s-a terminat în mormânt.

A venit Învierea.

De aceea, creștinul nu privește niciodată Crucea fără să vadă, dincolo de ea, lumina Învierii.

Așa cum sublinia Patriarhul Daniel, Crucea lui Hristos este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea. (Arhiepiscopia Bucureștilor)

Uneori, crucea noastră este chiar drumul spre Dumnezeu

Fiecare om are o cruce.

Uneori este o boală, alteori o pierdere. Uneori este o responsabilitate grea, o nedreptate, o încercare sau o luptă pe care numai Dumnezeu o cunoaște.

Dar a purta crucea nu înseamnă să renunți.

Înseamnă să mergi mai departe cu Dumnezeu, chiar atunci când nu mai înțelegi drumul.

Înseamnă să te rogi și atunci când răspunsul întârzie.

Să ierți atunci când sufletul îți spune că nu mai poate.

Să faci bine chiar și atunci când binele tău nu este apreciat.

Să rămâi în credință atunci când viața îți pune înainte mai multe întrebări decât răspunsuri.

Crucea nu ne promite o viață fără încercări. Ne promite că încercările nu trebuie să ne despartă de Dumnezeu.

De ce este această zi o zi de post?

Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită prin post, indiferent în ce zi a săptămânii cade, ca semn de smerenie și de aducere aminte a Patimilor și Jertfei Mântuitorului. (Basilica.ro)

Este un post care ne invită nu doar să ne abținem de la anumite alimente, ci să facem și un exercițiu al sufletului.

Să postim de la răutate.

De la judecarea aproapelui.

De la cuvintele care rănesc.

De la invidie.

De la orgoliu.

De la dorința de a avea mereu dreptate.

Pentru că uneori cel mai greu post nu este cel al trupului, ci postul inimii.

„Cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău”

Troparul sărbătorii spune:

„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.”

Este mai mult decât o rugăciune rostită în biserică.

Este o chemare.

O chemare să nu uităm că, indiferent cât de mult se schimbă lumea, Hristos rămâne același.

Iar Crucea rămâne pentru creștin semnul credinței, al jertfei și al biruinței.

Astăzi, să ne facem timp pentru Dumnezeu

Poate că în această zi nu avem nevoie de lucruri mari.

Poate avem nevoie doar să intrăm câteva minute într-o biserică.

Să aprindem o lumânare.

Să ne închinăm Sfintei Cruci.

Să rostim o rugăciune pentru cei dragi.

Să iertăm pe cineva.

Să cerem iertare.

Să ne oprim puțin din alergare și să-I spunem lui Dumnezeu ceea ce poate nu am mai avut curaj să-I spunem de mult:

„Doamne, ajută-mă să-mi duc crucea.”

Iar dacă astăzi treci printr-o încercare, să nu uiți un lucru:

Crucea ta nu este sfârșitul poveștii tale.

Poate că acum vezi doar durerea.

Dumnezeu vede și ceea ce vine după ea.

Poate că tu vezi o ușă închisă.

Dumnezeu poate pregăti un alt drum.

Poate că tu vezi numai întunericul.

Dumnezeu vede lumina.

Pentru că după Golgota vine Învierea.

Și după fiecare noapte vine dimineața.

O rugăciune pentru ziua de astăzi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
astăzi, înaintea Sfintei Tale Cruci,
îți aducem toate durerile, toate temerile și toate neputințele noastre.

Dă-ne putere să ne purtăm crucea fără să ne pierdem credința.
Dă-ne răbdare atunci când încercările sunt grele,
iertare atunci când suntem răniți
și iubire atunci când sufletul nostru este ispitit de ură.

Păzește-ne familiile, copiii, părinții și pe toți cei dragi nouă.
Ridică-i pe cei căzuți, mângâie-i pe cei întristați,
vindecă-i pe cei bolnavi și întărește-i pe cei care nu mai au putere.

Iar atunci când drumul nostru va deveni greu,
adu-ne aminte că nu suntem singuri.
Că Tu ai mers înaintea noastră pe drumul Crucii
și că după Cruce vine Învierea.

Cu Sfânta Ta Cruce păzește-ne, Doamne,
și nu ne lăsa niciodată să ne îndepărtăm de Tine.

Amin.

În această zi sfântă, să privim Crucea nu doar cu ochii, ci și cu sufletul.

Pentru că ea ne amintește ceea ce omul uită atât de des:

că iubirea adevărată se jertfește,
credința rezistă în încercare,
iar Dumnezeu poate transforma chiar și cea mai grea cruce într-un drum către lumină.

Doamne, mântuiește poporul Tău și cu Sfânta Ta Cruce păzește-ne pe noi!