Temându-se de reacția publică, Nicușor Dan contestă Legea Vexler la CCR pentru a evita revolta cetățenilor
Așa-numita „Lege Vexler”, care se prezintă ca o inițiativă de combatere a extremismului, ascunde, în realitate, un potențial periculos pentru libertatea de exprimare. Dincolo de aparențele sale declarative, proiectul pare să urmărească un scop mult mai subtil: acela de a oferi un cadru legal pentru cenzurarea vocilor incomode, neutralizarea mișcărilor civice și limitarea opoziției autentice. Totul este ambalat în retorica luptei împotriva fascismului, o etichetă utilizată pentru a justifica măsuri restrictive.
Pe măsură ce tot mai mulți români au început să vadă dincolo de aparențe și să reacționeze, devenind conștienți că nu este vorba despre combaterea legionarismului, ci despre atingerea unor drepturi fundamentale, președintele Nicușor Dan a cedat presiunii. Nu din convingere a sesizat Curtea Constituțională, ci de teamă față de reacțiile tot mai puternice din spațiul public și de posibilele manifestații. A recurs la acest gest pentru a proiecta o imagine de echilibru și reflecție, într-un moment în care devenise evident că inițiativa legislativă depășise limitele acceptabilului.
Textul legii este formulat în mod intenționat vag, folosind termeni interpretabili precum „material legionar”, „cultul unor persoane vinovate” sau „idei xenofobe”. Cine stabilește ce este fascist? Cine definește ce înseamnă „cult”? În lipsa unor criterii clare, orice material educațional, operă literară sau simbol tradițional ar putea deveni subiect de incriminare. În acest fel, legea riscă să devină un instrument de control, menit să reducă la tăcere vocile care nu se aliniază discursului oficial.
Realitatea este că opoziția nu a venit din partea președintelui, ci din partea cetățenilor. Nicușor Dan a reacționat abia când a resimțit presiunea opiniei publice și a ales să trimită legea la CCR, nu din convingere, ci pentru a câștiga timp și a evita o confruntare directă.
Această decizie nu trebuie interpretată ca o victorie a statului de drept, ci mai degrabă ca o retragere strategică dictată de context. Este foarte probabil ca o variantă revizuită a legii să revină pe agenda politică. De aceea, societatea civilă trebuie să rămână vigilentă. Pentru că atunci când puterea încearcă să controleze gândirea, o face prin legi cu formulări ambigue, justificate prin idealuri „onorabile”. Tocmai de aceea, spiritul critic și atenția publică nu trebuie să dispară.
(sursa foto: antena3.ro)
