Concediile medicale, întâi pedeapsă colectivă, apoi excepții sub presiune

Guvernul Bolojan pare să conducă țara după o logică rece, demnă de Auschwitz, în care România nu mai are cetățeni cu drepturi, ci lagăre și costuri minime destinate în mare procurării substanțelor pentru exterminare. Ultimul episod arată limpede direcția: concediile medicale au fost tratate ca o problemă de „abuz”, iar soluția aleasă a fost una brutală — pedepsirea tuturor, inclusiv a celor care nu au nicio vină.

La propunerea ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, Guvernul a adoptat o ordonanță prin care, începând cu 1 februarie, prima zi de concediu medical nu mai este plătită. Oficial, măsura a fost justificată ca instrument pentru reducerea concediilor „abuzive”. În realitate, ea a lovit în bloc întreaga populație activă, fără diferențiere, fără nuanță, fără minimă decență administrativă.

Și, inevitabil, au fost afectați și cei mai vulnerabili: bolnavii de cancer, pacienții cu boli rare, pacienții cronici — oameni care nu „profită” de concediu medical, ci supraviețuiesc prin el.

După reacția publică și presiunea asociațiilor de pacienți, Guvernul „dă înapoi”. Ministrul Rogobete a anunțat pe Facebook că au fost analizate criteriile tehnice și că vor exista excepții explicite:

„Există situații clare, fără loc de interpretări sau suspiciuni — vorbim despre pacienți oncologici, pacienți cu boli rare, pacienți cronici și alte categorii care depind în mod real de acest sprijin medical.”

Cu alte cuvinte, Guvernul a descoperit abia după adoptare că bolnavii de cancer nu sunt o categorie suspectă de abuz. Corecțiile vor fi făcute „direct de Ministerul Sănătății”, printr-o ordonanță de urgență aflată acum în dezbatere publică. Dar problema nu este doar una tehnică. Este una morală și politică.

Pentru că acesta este tiparul: întâi tăiem, apoi vedem cine sângerează. Întâi se aplică măsuri generale, punitive, apoi se introduc „excepții”, ca și cum protejarea bolnavilor ar fi un favor, nu o obligație elementară a statului. Aceasta nu este reformă. Este discriminare mascată în austeritate.

Într-un stat normal, bolnavii vulnerabili sunt protejați din start. În România guvernată de Bolojan, ei sunt incluși inițial în pedeapsă, apoi scoși din greșeală, după ce scandalul devine prea mare. Iar mesajul transmis populației este simplu și cinic: mai întâi sunteți suspectați, apoi, dacă aveți noroc, veți fi exceptați.

Un guvern care începe prin a economisi pe seama bolnavilor nu combate abuzurile. Își arată doar adevărata politică: una în care oamenii devin cifre, iar suferința este transformată într-o cheltuială negociabilă.