Ilie Ilașcu a murit la 73 de ani: Sfârșitul unui destin emblematic pentru lupta românilor de pe ambele maluri ale Prutului

Ilie Ilașcu, una dintre cele mai puternice și respectate figuri ale mișcării pentru identitatea românească din Republica Moldova, a încetat din viață la vârsta de 73 de ani. Familia a anunțat decesul luni seara, într-un mesaj emoționant în care l-a descris drept „pilon de demnitate, curaj și iubire”. Vestea marchează dispariția unui om a cărui biografie se confundă cu una dintre cele mai dramatice și tensionate pagini ale spațiului românesc post-sovietic.

„Pentru familie și pentru toți cei care l-au cunoscut, Ilie Ilaşcu rămâne o amintire luminoasă, un om care a iubit sincer, a luptat cu demnitate, un patriot adevărat”, se arată în mesajul publicat pe pagina sa oficială.

Ceremonia de înmormântare va avea loc joi, 20 noiembrie, la București, unde Ilașcu a locuit în ultimii ani. Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu îl pot face la capela bisericii Sfânta Sofia din Calea Floreasca, începând de marți după-amiază.

De la economist la simbol al luptei pentru identitate

Născut pe 30 iulie 1952 în satul Taxobeni, raionul Fălești, Ilie Ilașcu a urmat o carieră profesională obișnuită înainte de a intra în istorie. Absolvent al Facultății de Studii Economice din Chișinău și economist-șef la Institutul de Cercetare „Nistru” din Tiraspol, el s-a făcut remarcat la sfârșitul anilor ’80 prin opoziția față de politica Partidului Comunist și prin promovarea identității românești într-o perioadă în care astfel de poziții erau aspru sancționate.

În 1989, implicarea sa civică și politică a crescut. A fondat o asociație moldovenească la Tiraspol, a fost arestat și eliberat cu scuze oficiale, apoi demis și reîncadrat după o intervenție juridică. Câteva luni mai târziu, avea să devină unul dintre cei mai vocali susținători ai noilor legi lingvistice care consfințeau limba română.

Arestarea și condamnarea “grupului Ilașcu”

Momentul care a definit traiectoria lui Ilie Ilașcu a venit în 1993, când a fost condamnat la moarte de autoritățile separatiste din Transnistria, fiind acuzat de acte politice împotriva regimului local. Ceilalți membri ai „grupului Ilașcu” au primit pedepse grele, între 12 și 15 ani de închisoare.

Procesul, criticat de organizațiile internaționale pentru drepturile omului, a fost marcat de abuzuri evidente: inculpații erau ținuți în cuști metalice, considerați „extrem de periculoși”, iar acuzațiile erau catalogate drept profund motivate politic. În ciuda detenției, Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în 1994 și din nou în 1998, un gest simbolic prin care societatea confirma încrederea în el.

De la Chișinău la București: o carieră parlamentară în România

După ani de presiuni internaționale, Ilie Ilașcu a fost eliberat pe 5 mai 2001. În același an a primit cetățenia română și a renunțat la cea moldovenească. A intrat în politica românească, fiind ales senator în Parlamentul României pe listele Partidului România Mare, mandat pe care l-a păstrat timp de două legislaturi, până în 2008.

În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Rusia pentru implicarea în detenția sa ilegală, obligând-o să plătească 187.000 de euro despăgubiri morale lui Ilașcu.

Un destin care rămâne reper

Moartea lui Ilie Ilașcu pune capăt unui destin marcat de suferință, luptă și încăpățânarea de a păstra vie identitatea românească într-o zonă în care aceasta a fost sistematic contestată. Deși a trăit ultimele decenii în România, numele său rămâne legat de momentele tensionate ale începutului de independență al Republicii Moldova și de lupta pentru drepturile comunității românești din stânga Nistrului.

Pentru mulți, Ilașcu rămâne un simbol al verticalității în fața abuzului și al rezistenței în fața nedreptății. Pentru istorie, un nume dificil de ignorat atunci când vorbim despre relația complexă dintre Republica Moldova, Transnistria și România.

Ceremonia funerară de la București va aduna, cu siguranță, oameni din toate zonele societății — politicieni, prieteni, foști colegi, dar mai ales români care au privit în Ilie Ilașcu un model de curaj într-o epocă dominată de tăcere și frică.