Alfabetul armean: o sută de pietre prețioase ale identității – povestea unei limbi milenare
În fiecare an, pe 12 octombrie, Armenia și comunitățile armene din întreaga lume celebrează Ziua limbii, alfabetului și culturii armene, o sărbătoare cu rădăcini adânci în istorie și în identitatea națională. Această zi, instituită oficial în România prin Legea nr. 181/2019, reprezintă atât un omagiu adus limbii armene, cât și o recunoaștere a rolului său vital în păstrarea credinței, a culturii și a spiritului armean de-a lungul secolelor. Instituirea acestei zile este un act de recunoștință față de eforturile neobosite ale poporului armean de a-și păstra identitatea într-o lume în continuă schimbare, de a-și proteja cultura și de a-și afirma apartenența la o civilizație unică.
În anul 301, Armenia a făcut o alegere curajoasă și a adoptat creștinismul ca religie de stat, devenind primul stat creștin din lume. Acest act a marcat un moment crucial în istoria armeană, dar a adus cu sine și o provocare majoră: cum să păstrezi identitatea națională într-un context religios în care Biblia era scrisă în ebraică, aramaică și greacă? Soluția a venit prin crearea unui alfabet propriu, capabil să redea fidel sunetele și nuanțele limbii armene. Astfel, în secolul al V-lea, călugărul Mesrop Maștoț, împreună cu patriarhul Sahak Partev și discipolii lor, a creat alfabetul armean, un sistem de scriere unic și complex, care a devenit un simbol al identității armene.
În 2016, UNESCO a înscris alfabetul armean în Lista reprezentativă a moștenirii culturale intangibile a umanității, atestându-i valoarea universală și rolul său esențial în păstrarea diversității culturale a lumii. Această realizare nu a fost doar o chestiune tehnică, ci un act de rezistență culturală și spirituală. Noua scriere a deschis calea traducerii Bibliei și a altor texte creștine și laice importante în limba armeană, permițând poporului să se apropie de credință și de cunoaștere în propria sa limbă. Astfel, alfabetul armean a devenit un instrument de protejare a identității naționale și de consolidare a legăturilor culturale și spirituale dintre armeni.
Limba armeană, una dintre cele mai vechi limbi indo-europene, este vorbită astăzi de aproximativ 7 milioane de oameni. Deși are rădăcini comune cu alte limbi indo-europene, armeana a evoluat pe un drum propriu, dezvoltând o structură gramaticală și un vocabular distincte. În adâncul limbii armene, nu se află doar gramatică și lexic, ci o lume întreagă, un univers bogat și complex, în care cultura, tradițiile și credințele se împletesc într-un dans armonios. Alfabetul armean, creat în secolul al V-lea de călugărul Mesrop Maștoț, este mai mult decât un sistem de scriere; este un simbol al identității armene, o armă împotriva asimilării culturale, o mărturie a geniului și a creativității unui popor. În fiecare literă, se simte efortul de a reda fidel sunetele și nuanțele limbii armene, de a crea un instrument perfect pentru exprimarea gândurilor și a emoțiilor, iar prin traducerea Bibliei și a altor texte importante în limba armeană, s-a asigurat atât accesul la cunoaștere și la credință, cât și conservarea și dezvoltarea limbii armene de-a lungul secolelor. Limba armeană este un tezaur de înțelepciune, o enciclopedie vie a istoriei și a culturii armene. În ea, se regăsesc poveștile eroilor, cântecele barzilor, rugăciunile călugărilor, amintirile bunicilor și speranțele copiilor, fiecare cuvânt fiind o fereastră spre trecut, o punte spre viitor, o legătură cu prezentul. Limba armeană este un monument viu, o mărturie a spiritului armean, care a rezistat vicisitudinilor istoriei și a rămas fidel identității sale.
Și dacă am putea asculta cu atenție, am auzi cum ecourile istoriei armene răsună în fiecare cuvânt, în fiecare expresie, în fiecare melodie. Am auzi suspinele celor deportați, rugăciunile celor persecutați, strigătele celor uciși. Am auzi, totodată, cântecele de bucurie, poveștile de dragoste, declarațiile de credință, am auzi vocea unui popor care a trăit și a supraviețuit, care a iubit și a creat, care a sperat și a luptat.
Însă amintirea Holocaustului, a Genocidului Armean, este un avertisment serios împotriva urii, a intoleranței și a fanatismului, pe care omenirea nu trebuie să le uite. Aceste tragedii au fost posibile pentru că s-a permis ca ura și dezumanizarea să înăbușe compasiunea și umanitatea. De aceea, trebuie să fim vigilenți și să denunțăm orice manifestare de ură, de discriminare și de incitare la violență.
Atât timp cât va exista o limbă armeană, va exista și un popor armean, iar atât timp cât va exista un popor armean, va exista și o speranță pentru un viitor mai bun. Și dacă am putea îmbrățișa cu adevărat această conștientizare, am ști că fiecare cuvânt armean, fiecare gest cultural, fiecare act de credință este o victorie împotriva uitării, un pas spre un viitor în care Armenia să strălucească din nou, în toată splendoarea ei.
Așadar, să celebrăm limba armeană nu numai ca pe un instrument de comunicare, dar și ca pe un tezaur de înțelepciune, un simbol al identității și o forță motrice pentru un viitor mai bun și mai drept. Fecare om, indiferent de etnie, de rasă sau de religie, ar trebui să se inspire din exemplul poporului armean și să-și prețuiască propria limbă maternă, pentru că ea este cartea de vizită a propriei identități, instrumentul prin care ne exprimăm gândurile, emoțiile și valorile. Să ne protejăm cultura și tradițiile, pentru că ele sunt tezaurul cel mai de preț pe care îl putem lăsa moștenire generațiilor viitoare și să ne amintim că, în diversitatea limbilor și a culturilor, se află bogăția și frumusețea umanității. Să celebrăm limba armeană, templul în care sufletul poporului armean a locuit și va locui mereu, cu iubire, credință și speranță!
Ziua de 12 octombrie nu este doar o ocazie de a celebra alfabetul și limba armeană, ci și de a ne aminti de rolul esențial al culturii în menținerea identității naționale, este o zi în care ne onorăm moștenirea culturală, ne reafirmăm valorile și ne angajăm să transmitem generațiilor viitoare dragostea pentru limbă și pentru tradiții. Prin adoptarea creștinismului și crearea unui alfabet propriu, poporul armean a demonstrat o capacitate uimitoare de adaptare și de rezistență, transformând provocările în oportunități și folosind cultura ca pe un instrument de supraviețuire și de afirmare.
În țara noastră, Ziua limbii, alfabetului și culturii armene este marcată cu o serie de evenimente culturale, artistice și educaționale, menite să promoveze cunoașterea și aprecierea culturii armene, o dovadă a respectului și a aprecierii pentru comunitatea armeană din România, care a adus o contribuție valoroasă la dezvoltarea societății românești. În contextul actual, marcat de globalizare și de influențe culturale din diverse părți ale lumii, este esențial să ne păstrăm identitatea culturală și să ne afirmăm valorile. Să ne inspirăm din exemplul armenilor și să ne folosim cultura ca pe o armă împotriva uniformizării și a pierderii identității. Această zi ne oferă prilejul de a medita asupra importanței limbii și culturii ca elemente fundamentale ale identității noastre. Să ne amintim că limba este mai mult decât un simplu instrument de comunicare; este un vehicul al istoriei, al valorilor și al tradițiilor noastre! Să ne angajăm să protejăm și să promovăm limba și cultura română, la fel cum armenii au făcut-o cu limba și cultura lor!
Ziua limbii, alfabetului și culturii armene este o ocazie de a ne aminti de importanța dialogului intercultural și a respectului pentru diversitate. Să ne unim forțele pentru a construi o lume în care fiecare cultură să fie prețuită și respectată, în care fiecare popor să-și poată exprima identitatea în libertate și demnitate! Să ne inspirăm din acest exemplu pentru ca nu doar 12 octombrie, ci orice zi să celebreze bogăția și frumusețea diversității care ne umanizează!
Un proverb armean spune că ”limba este templul în care sufletul locuiește”, căci în acest sanctuar viu, numit limbă armeană, se împletesc istoria unui popor milenar, suferințele neuitate, credința neclintită, dorul de patrie și speranța într-un viitor mai luminos. În fiecare sunet al limbii armene, se aude ecoul pașilor strămoșilor, în fiecare cuvânt se simte vibrația inimilor care au luptat pentru a-și păstra identitatea, iar în fiecare frază se respiră aerul pur al munților Ararat și parfumul dulce al rodiei, pentru că limba armeană nu este doar un instrument de comunicare, ci o entitate vie, un organism vibrant, care pulsează cu energia și cu spiritul unui popor ce a supraviețuit atâtor încercări grele de-a lungul istoriei.
Să ne inspirăm din rezistența și din creativitatea poporului armean și să ne unim eforturile pentru a construi o lume în care fiecare limbă și fiecare cultură să fie respectate și prețuite și să nu uităm niciodată că limba este templul în care locuiește sufletul, iar noi suntem responsabili să păstrăm acest templu curat și luminos, pentru ca spiritul uman să continue să se înalțe spre înțelepciune și frumusețe. Fie ca armonia să fie călăuza fiecărui popor din lume!
Autor: Ciprian Demeter
