Leul supraevaluat stimulează importurile și sufocă producția locală

În contextul unei economii aflate sub presiunea inflației, a scumpirilor și a dezechilibrelor externe, analiștii economici trag un semnal de alarmă: menținerea artificială a unui curs de schimb supraevaluat al leului față de euro și dolar afectează grav competitivitatea producătorilor români, în timp ce încurajează consumul de produse din import.

Ce înseamnă un leu „supraevaluat”?

În termeni economici, un curs supraevaluat înseamnă că moneda națională este menținută la un nivel mai puternic decât ar reflecta realitățile economice – prin intervenții indirecte ale Băncii Naționale, prin controlul inflației sau pentru a crea o aparență de stabilitate financiară.

Deși aparent stabilitatea cursului leu-euro oferă încredere consumatorilor și investitorilor, în realitate producătorii români sunt forțați să concureze cu mărfuri externe mai ieftine, în timp ce exportatorii pierd competitivitate pe piețele internaționale.

Producția locală, tot mai expusă

Importurile devin automat mai atractive atunci când moneda locală este puternică. În cazul României, acest fenomen a dus la o invazie de produse ieftine din Polonia, Turcia, China sau Germania, care reușesc să se impună în supermarketuri la prețuri sub cele ale produselor românești.

Pentru firmele locale, consecințele sunt dure:

• Scăderea vânzărilor interne

• Pierderea pieței de export

• Presiuni pe costuri și profitabilitate

• În cele din urmă, închiderea unor linii de producție sau chiar falimentul

Dezechilibru în balanța comercială

România a înregistrat în ultimii ani deficite comerciale masive, adică importăm mult mai mult decât exportăm. Un curs de schimb artificial menținut la un nivel „convenabil” pentru importuri adâncește acest dezechilibru, în timp ce presiunea pe rezervele valutare crește.

Cine are de câștigat?

• Marii retaileri, care aduc mărfuri din import

• Băncile, care evită volatilitatea cursului

• Companiile multinaționale cu lanțuri externe de aprovizionare

În schimb, fermierii, fabricile românești, IMM-urile locale și micii producători sunt principalii perdanți ai acestei politici economice tăcute.

Ce ar trebui făcut?

Economiștii independenți cer de ani buni:

• Corectarea treptată a cursului de schimb, pentru a reflecta realitățile pieței

• Sprijin activ pentru producția internă

• Politici fiscale care să încurajeze consumul de produse românești

În lipsa acestor măsuri, România riscă să devină o piață de desfacere, nu o economie productivă.

Un leu prea puternic nu este un semn de forță, ci o capcană pentru economia reală. În spatele unei aparente stabilități monetare, industria românească suferă în tăcere, iar balanța comercială devine tot mai dezechilibrată. Corectarea cursului nu este doar o decizie tehnică, ci una strategică, vitală pentru supraviețuirea producătorilor români.

(sursa foto: cursdeguvernare.ro)