De ce ignoră statul român producătorii autohtoni de autobuze și trenuri?
Într-o țară în care lipsa locurilor de muncă, sărăcia și exodul masiv al forței de muncă sunt probleme acute, statul român continuă să aloce sume uriașe pentru achiziția de autobuze și trenuri fabricate în Turcia, Polonia, Germania sau Franța – aproape niciodată produse în România.
Producătorii autohtoni de mijloace de transport în comun, precum Roman Brașov – un brand cu tradiție în fabricarea autobuzelor și autocarelor, sau Electroputere VFU Pașcani, specializat în recondiționarea și producția de material rulant feroviar, sunt sistematic excluși din marile licitații publice. În plus, companii precum Autobuzul Buzău sau Carpati Express continuă să lupte pentru o șansă pe piața locală. Motivele invocate de autorități sunt adesea birocratice, cu criterii tehnice concepute parcă pentru a favoriza producătorii străini și o totală lipsă de voință politică de a sprijini industria națională.
Această situație reflectă, în realitate, un amestec toxic de indolență, dezinteres și interese obscure, care pot fi interpretate drept o formă subtilă de subminare economică. În loc să investească în propria industrie, statul român preferă să transfere anual miliarde de lei către producători externi, ceea ce înseamnă mai puține locuri de muncă, mai puțină creștere economică și o dependență tot mai mare de importuri.
Mai grav este faptul că aceiași politicieni care insistă pe necesitatea investițiilor în infrastructura de transport se mândresc cu achizițiile din străinătate, ca și cum importul unor produse ce pot fi fabricate acasă ar fi un succes. România a avut odată o industrie de transport urban și feroviar respectată la nivel european, cu uzine puternice care produceau autobuze, tramvaie, vagoane de cale ferată și locomotive. Această industrie a fost însă în mare parte distrusă în ultimele decenii prin politici economice neglijente.
Refuzul sistematic de a cumpăra echipamente produse în România nu este doar o lipsă de patriotism economic, ci reprezintă o strategie dezastruoasă care adâncește criza industrială, afectează angajabilitatea forței de muncă și subminează suveranitatea economică a țării. Dacă nu se schimbă urgent această abordare, România riscă să rămână o piață captivă pentru importuri, pierzând definitiv capacitatea de a-și dezvolta propriile industrii și de a-și crea prosperitatea.
(sursa foto: eurobusdiamond.ro)
