ANCHETĂ | Calea Eroilor din Târgu Jiu: patrimoniu UNESCO, șantier pentru neamurile primarului
Calea Eroilor din Târgu Jiu, Ansamblul Brâncuși – monument UNESCO, este din nou un șantier deschis. Săpături adânci, utilaje, cabluri scoase și mormane de pământ definesc astăzi locul care ar trebui să fie „axa sacră” a lui Brâncuși.
De această dată, lucrările nu sunt „pe șest”. CEZ a obținut aviz de la Direcția pentru Cultură, precum și certificat de urbanism și autorizație de construire. Legal, totul pare în ordine. Numai că detaliile din teren arată altceva: un caz clasic de rețea locală de interese, în care patrimoniul național devine sursă de contracte pentru apropiații puterii locale.
Cine face lucrarea? Fotografiile surprind utilajele și muncitorii firmei Fevaldan Service, cunoscută în Târgu Jiu drept „firma de casă a primarului Marcel Romanescu”. Administratorul? Verișorul primarului, din localitatea Rugi.
Așadar, pe patrimoniul UNESCO al lui Brâncuși lucrează, printr-un contract sub umbrela CEZ, chiar rudele primarului în funcție. Rețeta clasică a conflictului de interese. Mecanismul este unul cunoscut: CEZ obține avizele oficiale; Direcția pentru Cultură le semnează; execuția ajunge la o firmă cu legături directe în familia primarului; administrația locală tace, deși ar trebui să asigure transparență și protecție maximă pentru patrimoniu. Rezultatul? Un șantier agresiv, fără garanții privind calitatea lucrărilor și fără supervizare reală a impactului asupra ansamblului brâncușian.
Nu e pentru prima dată! Tronsonul Popa Șapcă – Mărășești, modernizat cu ani în urmă, nu a fost recepționat nici până astăzi. Și totuși, autoritățile repetă aceeași rețetă: firme apropiate, lipsă de transparență, nepăsare față de regulile UNESCO.
Întrebările fără răspuns
Cum a ajuns Fevaldan Service să execute lucrarea pentru CEZ? Prin licitație, prin subcontractare directă sau printr-un aranjament între prieteni? Ce rol a avut Primăria Târgu Jiu în acest proces și de ce nu a cerut supraveghere strictă? De ce Direcția pentru Cultură acordă avize fără să impună condiții clare de protejare a patrimoniului? Ce face Ministerul Culturii și unde este UNESCO, când patrimoniul e săpat cu buldozerul de rudele unui primar?
Cazul Căii Eroilor nu mai este doar o problemă locală. Este un test pentru România: poate țara să protejeze și să administreze responsabil patrimoniul UNESCO, sau acesta rămâne pradă intereselor de clan și firmelor de casă?
Calea Eroilor nu este moșia primarului Romanescu și nici teren de joacă pentru rudele sale. Este un altar al memoriei naționale și o moștenire a umanității.
Până când întrebările nu primesc răspunsuri clare și contractele nu sunt făcute publice, Târgu Jiu rămâne un caz emblematic pentru modul în care România își tratează propriile valori: cu avize formale, cu firme de neamuri și cu dispreț față de Brâncuși.
