De ce întârzie statul român construirea sistemelor de irigare?
România dispune de resurse hidrice bogate: numeroase râuri, lacuri și un fluviu imens. Cu toate acestea, agricultura românească suferă din cauza lipsei apei. An după an, seceta provoacă pagube semnificative, culturile se usucă, iar fermierii privesc cu neputință cerul, așteptând ploaia. Între timp, miliarde de metri cubi de apă se scurg necontrolat spre Marea Neagră. De ce statul nu intervine?
Răspunsul este unul simplu, dar dureros: indiferență, gestionare defectuoasă și interese politice obscure. În trecut, România beneficia de un sistem de irigații ce acoperea peste 3 milioane de hectare. Astăzi, mai puțin de 10% din acest sistem mai funcționează. Nu din lipsă de fonduri. Se cheltuiesc sume uriașe pe studii inutile, pe amenajări estetice și pe drumuri prost făcute, refăcute ulterior de mai multe ori. Însă când vine vorba de irigații, guvernul susține că „nu există bani”.
Comparativ cu alte țări, situația este tristă. În Spania, fiecare fermă deține un rezervor propriu de apă, iar alimentarea acestora se face gratuit prin rețele de irigații construite și întreținute de stat. Acolo, apa nu se irosește, ci este colectată, stocată și folosită eficient. La noi, apa curge nestingherită spre Marea Neagră, în timp ce solul se usucă.
Dar apa care se scurge neutilizată în mare nu ajută pe nimeni. Nu irigă niciun teren agricol, nu salvează recolte și nu aduce mai multă hrană pe masa românilor. Este o risipă imensă într-o țară care se plânge constant că are resurse limitate. Avem apă, dar nu avem voința.
Irigațiile reprezintă stabilitate alimentară, creștere economică, locuri de muncă și dezvoltare în mediul rural. Însă ele nu aduc voturi rapide. Nu sunt vizibile de pe marginea drumului și nu pot fi inaugurate cu festivități. De aceea, autoritățile preferă să comenteze la televizor în perioadele de secetă, în loc să prevină problemele.
România nu duce lipsă de apă. Suferă din cauza lipsei de lideri responsabili.
(sursa foto. 60m.ro)
