PGN cere răspunsuri în criza efectivelor de animale

De la focarele din ferme la protestele crescătorilor

Situațiile în care animalele sunt sacrificate după apariția unor focare de boală au ajuns în centrul atenției Partidului Glasul Neamului, care a transmis în ultimele săptămâni mai multe comunicate pe această temă. Formațiunea susține că autoritățile trebuie să explice mai clar cum sunt luate aceste decizii și ce se întâmplă cu crescătorii ale căror animale sunt sacrificate.

Unul dintre cazurile prezentate de partid este cel din județul Buzău, unde au fost confirmate focare de variolă ovină și caprină, dar și focare de pestă porcină africană. La Luciu, apariția bolii într-o exploatație cu aproximativ 600 de ovine a fost urmată de identificarea unui focar într-o exploatație de contact, iar în total au fost sacrificate aproximativ 1.000 de ovine și caprine.

Situația a devenit și mai amplă după apariția pestei porcine africane într-o exploatație comercială din Stâlpu, unde se aflau aproximativ 5.700 de porci. Întregul efectiv a intrat în procedura de sacrificare.

PGN nu afirmă că între focarele de boli diferite există o legătură directă. În schimb, partidul cere ca anchetele epidemiologice să clarifice sursele bolilor, eventualele căi de transmitere și modul în care autoritățile au ajuns la deciziile privind sacrificarea animalelor.

„Nu acuzăm fără dovezi. Dar nici nu considerăm că întrebările legitime ale crescătorilor trebuie ignorate. (…)În spatele fiecărui animal sacrificat există o gospodărie, o fermă, o investiție și, pentru multe familii, o sursă de venit.”

Runcu, punctul în care tensiunea a ieșit la suprafață

Un alt caz urmărit de formațiune este cel din Runcu, județul Gorj. Acolo, încercarea autorităților sanitar-veterinare de a pune în aplicare sacrificarea a aproximativ 500 de oi și capre a întâmpinat opoziția proprietarilor și a unor localnici.

Operațiunea a fost amânată, iar crescătorii și-au asumat menținerea animalelor în spații închise și evitarea contactului cu alte efective.

Pentru PGN, episodul de la Runcu arată cât de dificil poate deveni dialogul atunci când o decizie sanitar-veterinară înseamnă pierderea animalelor care reprezintă pentru o familie atât muncă, cât și o sursă de venit.

Formațiunea a cerut explicații privind analizele care au stat la baza confirmării focarului, numărul animalelor testate pozitiv și justificarea măsurii aplicate întregului efectiv. În același timp, partidul susține că trebuie analizate și variantele alternative înainte de a ajunge la sacrificarea animalelor.

„Un crescător nu trebuie tratat ca un adversar al autorității. El trebuie să fie partener în combaterea bolii.  (….) Instituțiile statului trebuie să înțeleagă că autoritatea nu înseamnă doar să impui o măsură, ci și să explici, să convingi și să îți asumi consecințele deciziilor luate.” susțin reprezentanții partidului.

Poziția transmisă de PGN este că lupta împotriva bolilor contagioase trebuie să continue, dar că fermierii trebuie implicați în acest proces și informați cu privire la fiecare etapă.

De la animalele sacrificate la conflictul cu crescătorii

Tema a căpătat o dimensiune și mai largă după protestul crescătorilor de animale desfășurat la București, în 15 septembrie 2026. Într-un al treilea comunicat, Partidul Glasul Neamului și-a exprimat solidaritatea cu persoanele cercetate sau arestate în urma protestului și a cerut ca răspunderea penală să fie analizată individual.

 „Ciobanul român nu este dușmanul României. Este unul dintre oamenii care încă produc în România.”

Formațiunea susține că eventualele acte de violență trebuie cercetate pe baza probelor și că participarea la un protest nu poate reprezenta, în sine, o dovadă a vinovăției unei persoane. PGN a insistat și asupra respectării prezumției de nevinovăție și a analizării măsurilor preventive pentru fiecare caz în parte.

Dincolo de poziția politică exprimată de partid, cele trei comunicate au un punct comun: atenția acordată crescătorilor care se confruntă cu pierderea animalelor, cu restricții sanitar-veterinare sau cu efectele unor conflicte apărute în jurul acestor măsuri.

Ce rămâne după sacrificarea unei turme?

Combaterea bolilor transmisibile la animale este o necesitate pentru protejarea efectivelor și a economiei zootehnice. Dar fiecare măsură de acest fel are și o componentă umană. În spatele unei turme sacrificate se află ani de muncă, bani investiți, familii care depind de acele animale și, uneori, o ocupație transmisă din generație în generație.

„România are nevoie de fermieri și crescători de animale. Iar munca lor trebuie protejată, nu ignorată.” conform declarațiilor PGN.

De aceea, dezbaterea nu ar trebui să se oprească la întrebarea dacă un animal trebuie sau nu sacrificat. Contează și cum este luată decizia, cât de bine este explicată, dacă există alternative, cum sunt despăgubiți oamenii și ce măsuri sunt luate pentru ca un asemenea episod să nu se repete.

Iar dacă sacrificarea preventivă a unor efective devine tot mai frecventă, întrebarea pentru viitor devine una mult mai serioasă: ce se va întâmpla cu zootehnia românească dacă generații întregi de crescători ajung să renunțe la animale de teamă că, într-o zi, întreaga lor muncă ar putea dispărea peste noapte?

Sursa foto: facebook