Când serviciul începe să coste prea mult
Pentru tot mai mulți angajați din România, locul de muncă nu mai înseamnă doar ore petrecute la birou, în magazin, pe șantier sau într-o instituție. Presiunea, volumul mare de sarcini și sentimentul că efortul nu este suficient apreciat ajung să se prelungească mult după terminarea programului.
Datele din OSH Pulse 2025 – Occupational safety and health in the era of climate and digital change, studiu publicat de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), arată că în România proporția angajaților care spun că se confruntă cu presiune severă sau cu un volum prea mare de muncă a crescut. În prezent, aproximativ patru din zece lucrători se află în această situație.
Problemele nu se opresc însă la volumul de muncă. Lipsa recompenselor pentru efort, comunicarea slabă din interiorul organizațiilor și relațiile tensionate cu superiorii sau colegii sunt alte surse importante de nemulțumire.
Când presiunea devine constantă, primele semnale pot fi aparent banale: oboseală care nu mai trece, lipsă de concentrare, iritabilitate sau dificultatea de a te desprinde de problemele de la serviciu chiar și după ce ai ajuns acasă.
Pentru unii, situația ajunge însă mult mai departe. Stresul acumulat poate transforma fiecare zi de lucru într-un efort de a rezista până la finalul programului. Iar atunci când telefonul, mesajele și e-mailurile continuă să apară și după orele de lucru, granița dintre viața profesională și cea personală devine tot mai greu de păstrat.
Datele europene arată că presiunea timpului și supraîncărcarea sunt printre cele mai răspândite riscuri psihosociale de la locul de muncă. În cazul României, creșterea față de măsurătorile anterioare atrage atenția asupra unei probleme care nu mai poate fi pusă doar pe seama unor perioade aglomerate.
Sănătatea mintală la serviciu nu mai este un subiect care poate fi trecut cu vederea sau redus la ideea că „așa este la muncă”. Un angajat poate accepta perioade dificile, termene limită și zile solicitante, dar problema apare atunci când excepția devine regulă.
Poate că adevărata întrebare nu este cât de mult poate munci un om, ci cât timp poate face asta fără să simtă că își pierde energia, timpul liber și, în cele din urmă, echilibrul personal. Iar răspunsul ar putea spune multe despre felul în care privim munca în România.
Foto: arhivă
