Anchetat pentru că a deranjat pe cine nu trebuia? Piedone și conflictul cu multinaționalele și sistemul- INFORMATORII
Valul de acțiuni împotriva lui Cristian Popescu Piedone nu mai poate fi ignorat. Lucrurile au escaladat, iar esența devine tot mai clară: ori de câte ori cineva atinge interesele marilor corporații și ale rețelelor subterane care trag sforile în România, sistemul reacționează rapid și agresiv.
Da, Piedone este un personaj cu trecut controversat. Nu e perfect, poate fi acuzat de multe, dar în ultimii ani a arătat că e de partea cetățeanului de rând. Iar acest lucru l-a făcut extrem de incomod pentru structurile care preferă politicienii obedienți și corupți.
Într-o declarație fără echivoc, Piedone a spus lucrurilor pe nume:
„Pot să fiu acuzat de orice, dar n-am făcut trafic de influență, n-am luat un leu… Nu s-a întâmplat acest lucru. Pot fi acuzat de orice. Am deranjat? Da! Vorbesc de corporații. Îmi voi face în continuare meseria.”
Declarația nu este întâmplătoare. În momentul în care a început să taie din privilegii, să aducă ordine în haos și să aplice legea inclusiv acolo unde până acum se închidea ochii, reacția sistemului a venit imediat. Când a început să deranjeze „rechinii” economiei, când a pus presiune pe structuri protejate de ani de zile, Piedone a devenit o țintă.
DNA a intervenit prompt, dar suspicios. Nu este prima dată când instituția pare să răspundă nu în funcție de gravitatea faptelor, ci de direcția vântului politic. Coincidența e greu de ignorat: ancheta vine exact când Piedone câștigă popularitate în rândul oamenilor simpli și lovește în interesele rețelelor transpartinice.
Un nume vehiculat în toată această poveste este Horia Constantinescu – promovat constant în funcții-cheie de același sistem. Considerat un om de încredere al rețelelor de influență, Constantinescu pare a fi pionul ideal pentru a destabiliza structurile locale care nu răspund la comenzile de sus.
Cine atinge interesele marilor corporații, plătește
În România de azi, marile companii străine încasează profituri uriașe, plătesc taxe infime și primesc contracte publice cu ușurință. Cei care au curajul să le ceară socoteală devin rapid persona non grata. Piedone n-a fost obedient. N-a fost de vânzare. A spus lucrurilor pe nume, iar sistemul a reacționat.
Adevărata lui vină? Că a refuzat să joace după reguli scrise în altă parte. Că a pus interesele cetățeanului deasupra intereselor economice și politice ale rețelelor care controlează bugete, instituții și contracte.
Într-o țară în care justiția devine tot mai selectivă, unde unele anchete sunt inițiate „la comandă”, cazul Piedone ridică semne de întrebare. Este acesta un nou exemplu de reglare de conturi mascată sub forma luptei împotriva corupției?
(sursa foto: gandul.ro)
