România Suprataxată: când antreprenorii devin dușmanul fiscal al statului
România Suprataxată: când antreprenorii devin dușmanul fiscal al statului
Noile măsuri fiscale aflate în discuție în Guvern — creșterea impozitului pe dividende la 16%, a impozitului pe profit la 19% și a TVA-ului la 21% — riscă să arunce în incertitudine mediul privat românesc. În centrul acestei redesenări fiscale stă figura Suprataxatului: contribuabilul productiv, cu inițiativă, care plătește deja tot ce i se cere, dar căruia i se mai cere încă o dată. Și încă mai mult.
Este o schimbare profundă de paradigmă: nu mai vorbim despre combaterea risipei sau despre tăierea cheltuielilor bugetare, ci despre transferul direct al crizei bugetare asupra mediului privat.
Statul se salvează, antreprenorul plătește
Sub o conducere asumată ca fiind „reformist-liberală”, cu Nicușor Dan în funcția de președinte al României și un guvern care se declară pro-economie, România pare să adopte o politică bugetară de esență pur socialistă: statul consumă, antreprenorul plătește.
Nu doar că nu există o reformă reală a aparatului public – dar se evită complet discuțiile despre restructurarea cheltuielilor și despre digitalizarea administrației. Soluția aleasă este cea facilă: suprataxarea celor care deja contribuie.
Tăcerea liderilor: Bolojan, un alt nume abandonat
Ilie Bolojan, o figură adesea văzută drept model de eficiență în administrație, nu a exprimat nicio opoziție față de direcția fiscală actuală. Tăcerea sa este cu atât mai dureroasă pentru electoratul de dreapta, care aștepta de la astfel de lideri măcar o poziție de principiu: apărarea inițiativei private, a capitalului autohton, a ideii de muncă productivă.
Aprobarea tacită a acestor măsuri — sau, mai grav, lipsa unei reacții — este percepută de mulți ca o capitulare politică în fața PSD, care, deși nu mai conduce oficial Guvernul, influențează încă agenda economică prin forța sa parlamentară și rețeaua instituțională.
Antreprenorul român, între faliment și emigrare fiscală
Cei care vor resimți cel mai acut aceste politici nu sunt corporațiile mari sau companiile de stat, ci antreprenorii mici și mijlocii. Pentru ei, opțiunile sunt tot mai limitate: fie închid afacerea, fie migrează în fiscalități mai prietenoase, precum Estonia, Cipru sau Bulgaria. Unii aleg drumul mai riscant — întoarcerea în economia informală.
Pe termen lung, aceste mișcări vor aduce daune structurale: vor reduce investițiile, vor descuraja inițiativa, vor alimenta exodul fiscal și vor tăia din competitivitatea României la nivel regional.
Cine mai apără mediul privat?
În mod paradoxal, tocmai formațiunile politice care s-au prezentat drept apărătoare ale antreprenoriatului și ale mediului de afaceri — PNL, USR, chiar și UDMR — asistă pasiv la impunerea acestor măsuri. Niciun partid nu pare dispus să-și asume riscul de a apăra public segmentul cel mai taxat al societății.
Această lipsă de reprezentare politică transformă antreprenorul român într-o victimă perpetuă. Nu pentru că nu ar produce, ci pentru că produce prea mult și e prea ușor de impozitat.
Concluzie: România riscă o ruptură între stat și contribuabil
Când taxarea devine principala soluție la haosul bugetar, iar liderii „reformiști” cedează în fața presiunii fiscale, semnalul este clar: statul și-a pierdut respectul față de contribuabil. În loc să încurajeze, penalizează. În loc să protejeze, sacrifică.
Așa se naște un nou tip de cetățean: Suprataxatul. Un om productiv, dar ignorat. Un contribuabil loial, dar pedepsit. O coloană vertebrală fiscală, pe cale de a fi frântă.
